Partea I
George-Alexandru ILIE, Asist. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti, Contribuţii la delimitarea şi corelarea teoriei riscurilor în raport de alte instituţii ale dreptului civil
Teoria riscurilor în contracte poate fi considerată ca o instituţie autonomă, construită în jurul premisei imposibilităţii fortuite de executare a contractului. Delimitarea ei de alte instituţii asemănătoare este un argument în sprijinul acestei autonomii. Ideea de neexecutare, proximă imposibilităţii fortuite, impune corelarea teoriei riscurilor cu rezoluţiunea, caducitatea şi excepţia de neexecutare. Implicată de apariţia unei împrejurări fortuite şi ulterioare încheierii contractului (fără a se confunda cu elementul alea al contractului aleatoriu) teoria riscurilor se apropie de impreviziune, fără însă a se confunda cu aceasta. În fine, în calitate de cauză de ineficacitate a contractului, teoria riscurilor trebuie delimitată de nulitate şi condiţia rezolutorie.
Cuvinte-cheie: riscul în contracte, neexecutarea contractuală, impreviziunea
« înapoi