Partea I

Andrei ZARAFIU, Asistent universitar drd., Etapele procesuale ale arestării preventive a învinuitului
Fiecare ramură de drept cunoaşte, în ciuda evoluţiilor şi transformărilor organice şi dincolo de orice particularitate naţională, instituţii fundamentale, adevărate constanţe juridice, prezente în orice sistem de drept şi în orice moment istoric.

Astfel, ceea ce pentru dreptul civil este instituţia proprietăţii sau ceea ce pentru dreptul penal este instituţia pedepsei, este pentru dreptul procesual penal instituţia arestării preventive.

Conţinutul excesiv al acestei măsuri, precum şi consecinţele negative pe care le presupune prin raportare la dreptul fundamental la libertate, impun respectarea strictă atât a cadrului normativ în care măsura există cât şi a garanţiilor oferite de principiile fundamentale ale prezumţiei de nevinovăţie şi garantării libertăţii persoanei în procesul penal.

În acest articol am încercat să punctez etapele procesuale ale luării măsurii arestării preventive a învinuitului, subliniind paradoxul logico-juridic care permite în sistemul nostru de drept, privarea de libertate a unei persoane pentru care nu există suficiente date şi pentru a pune în mişcare acţiunea penală, transformându-l în inculpat.

De asemenea, în contextul cooperării judiciare internaţionale în materie penală, am analizat şi o formă specială de privare de liberate, şi anume arestarea provizorie dispusă în procedura extrădării, în lumina reglementărilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Cuvinte cheie: arestare preventivă, dreptul la libertate, prezumţia de nevinovăţie, punerea în mişcare a acţiunii penale, cooperare judiciară internaţională în materie penală, arestare provizorie, extrădare
« înapoi