Partea a II-a
Lavinia LEFTERACHE, Legea penală mai favorabilă
Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în
momentul în care a fost săvârşită, nu constituie o infracţiune,
potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate
aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în
momentul săvârşirii infracţiunii. Articolul 7 al Convenţiei europene a
drepturilor omului consacră, în mod general, principiul legalităţii
infracţiunilor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena, sine lege) şi
interzice, în mod special, aplicarea retroactivă a dreptului penal
atunci când această aplicare are loc în detrimentul acuzatului. Dacă se
interzice în mod special extinderea aplicării condiţiilor existenţei
infracţiunilor la fapte care anterior nu intrau în sfera ilicitului
penal, articolul impune şi ca legea penală să nu fie aplicată în mod
extensiv în detrimentul acuzatului, de exemplu prin analogie.
Consecinţa este că legea trebuie să definească în mod clar
infracţiunile şi pedepsele pe care acestea le atrag după sine. Această
condiţie este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate şti, plecând
de la textul unei dispoziţii pertinente şi, la nevoie, cu ajutorul
interpretării date de instanţe, care sunt actele ori omisiunile care îi
angajează răspunderea penală. Cu privire la noţiunea de lege care
incriminează faptele şi prevede pedepsele aplicabile, este de observat
faptul că art. 7 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului
utilizează noţiunea ca pe un concept independent, explicat în
jurisprudenţa Curţii.
Instanţa europeană a arătat că termenul de drept (droit, law) folosit
în art. 7 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului
corespunde celui de lege şi cuprinde atât normele de drept de origine
legislativă, cât şi pe cele jurisprudenţiale. Pentru ca o normă să
poată fi considerată lege se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii:
accesibilitatea normei, claritatea şi previzibilitatea normei.
Cuvinte cheie: nullum crimen, nulla poena, sine lege, drept, accesibilitatea normei si previzibilitatea normei
« înapoi