Cercetare

Extras din prefața semnată de către Prof. Univ. Dr. Corneliu Bîrsan, publicat pe site-ul editurii Universul Juridic:

„În a doua parte a enunțului secțiunii I din primul titlu al lucrării – Argument și premise – autorul își pune – de fapt pune –, aparent pe bună dreptate, întrebarea: „De ce, din nou, despre răspunderea contractuală?”. Din câte știm, însă, în literatura română de specialitate, există puține monografii consacrate numai răspunderii civile contractuale. În realitate, prin această întrebare autorul deschide înseși premisele abordării actuale și originale a materiei cercetate; aceasta deoarece el înțelege să examineze tema răspunderii contractuale nu în sensul ei restrâns de posibilitate juridică aflată la îndemâna creditorului pentru a obține daune-interese în caz de neexecutare a obligațiilor asumate de debitorul său, ci prin prisma unui sens mai larg al acestei noțiuni, anume acela de ansamblu de remedii disponibile pentru creditor în caz de neexecutare fără justificare a obligațiilor contractuale.

În ceea ce privește conținutul, după ce, în primul titlu al lucrării, autorul evidențiază argumentele și premisele cercetării arătate mai sus, într-un al doilea titlu el analizează răspunderea contractuală și sistemul remediilor în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale. Autorul pune în lumină semnificația noțiunii de răspundere contractuală în sens larg. Pornind de la argumentele de ordin istoric ce au servit consacrării acestei noțiuni, el trece apoi la analiza măsurilor (criteriilor) economice ale prejudiciului contractual, practic ale daunelor-interese, și a interacțiunii între acestea și rezoluțiune, reziliere și reducerea prestațiilor. Raportându-se la dispozițiile Codului civil român în vigoare în materie, autorul arată că întotdeauna daunele-interese contractuale sunt de natură a proteja interesul creditorului în executarea obligației, ele cuprinzând „ceea ce este necesar pentru a plasa creditorul în situația virtuală a neproducerii conduitei ilicite, deci – atunci când această conduită este neexecutarea obligației contractuale – în situația virtuală a executării perfecte a obligației”. Din acest punct de vedere, autorul consideră că remediile subsumate noțiunii de răspundere contractuală în sens larg, respectiv executarea silită în natură, daunele-interese, rezoluțiunea, rezilierea și reducerea prestațiilor – alcătuiesc un sistem unitar sub aspect funcțional; un asemenea sistem tinde, în concepția autorului, în mod direct sau complementar, la a-i procura creditorului „beneficiul” urmărit prin încheierea contractului.