Avizier

Domnul Profesor Nicolae Popa, fost prodecan al Facultății de Drept al Universității din București (1987-1993) și Profesor al multora dintre cadrele didactice actuale ale facultății ne-a părăsit în această noapte, lăsând un gol imens în lumea juridică din România. Personalitate de excepție, a fost pe rând Președinte al Curții Constituționale a României și Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, având o contribuție importantă atât la dezvoltarea științei dreptului, prin lucrările sale în domeniul Teoriei generale a dreptului,  Sociologiei juridice, Dreptului Constituțional și Filosofiei dreptului, cât și la dezvoltarea practicii judiciare, prin funcțiile judiciare deținute. A fost o persoană de o rară noblețe, a cărui memorie o vom cinsti mereu. Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Născut la data de 1 septembrie 1939, profesorul universitar doctor Nicolae Popa a absolvit cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1960. În anul 1973 a absolvit cursurile seminarului de drept şi instituţii legale americane de la Salzburg, Austria. În anul 1975 a absolvit cursurile şcolii doctorale din cadrul Universităţii din Bucureşti. În anul 2003 a obţinut titlul de doctor „honoris causa” acordat de Universitatea Liberă Internaţională a Moldovei, iar în anul 2006 a obţinut acelaşi titlu de doctor „honoris causa” acordat de Universitatea „1 Decembrie” Alba Iulia. Domnul profesor univ. dr. Nicolae Popa a început activitate didactică în anul 1960, în cadrul Universităţii din Bucureşti, devenind, din anul 1990, profesor universitar. În perioada 1987-1993 a deţinut funcţia de prodecan al Facultăţii de Drept a Universității din București, iar în perioada 1996-2005 a deţinut funcţia de Decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. 

În anul 2002 a obţinut premiul „Istrate Mincescu” al Uniunii Juriştilor din România, iar în anul 2003 „Titlul de excelenţă” şi „Diploma de excelenţă” acordate de Asociaţia Naţională a Tinerilor Jurişti din România. În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în Grad de Mare Cruce.

În anii 1975 şi 2004 a fost laureat al Academiei Române, obţinând Premiul Simion Bărnuţiu.