Publicaţii

Rezumat: În mod cert, în ultima perioadă, asistăm la o redefinire a muncii tradiționale, care implică deplasarea fizică a salariatului la birou, prestarea activității într-un interval de timp predefinit, modalitățile de supraveghere și control ale activității unui salariat. Mai ales în perioada post-pandemică, angajatorii au permis forme hibride de muncă, precum telemunca sau munca pe platforme digitale, care conferă angajaților mai multă flexibilitate în ceea ce privește timpul de lucru și organizarea muncii. Cu toate acestea, la nivelul instituțiilor sau autorităților publice, atunci când statul are calitatea de angajator, se observă în continuare o reticență în apelarea la aceste forme de muncă.  Telemunca reprezintă un exemplu prin care se redefinește atât spațiul, cât și timpul muncii. Aceasta generează avantaje în ceea ce privește flexibilitatea muncii, după cum ridică și anumite probleme legate de controlul activității, respectarea dreptului la viață privată și protecția datelor cu caracter personal, implicit a dreptului la deconectare, precum și în delimitarea clară dintre viața profesională și cea personală a salariatului. De asemenea, în cazul muncii desfășurate pe platforme digitale (adică prin intermediul unui site web sau al unei aplicații), este absolut necesar ca lucrătorilor să li se asigure drepturi menite să promoveze responsabilitatea, echitatea, transparența, sănătatea și securitatea în muncă.  În acest context, se pune întrebarea firească dacă angajatorii mai pot verifica și supraveghea modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către salariați utilizând instrumente de control tradiționale. Pentru a răspunde întrebării, considerăm că se impune, în primul rând, o schimbare de mentalitate asupra muncii atât din partea angajatorilor, cât și din partea angajaților. Această evoluție nu implică renunțarea la principiul subordonării, care rămâne un element definitoriu al relației de muncă, ci mai degrabă o adaptare la un cadru juridic și organizațional modern, care să echilibreze drepturile și obligațiile părților.

Cuvinte-cheie: telemunca, platforma digitală, instrumente de monitorizare și control, mobilitatea forței de muncă.