2024
Maria DIMOFTE, Elena DOBRIȚOIU, Stabilirea competenței teritoriale a instanței în cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator
DOI: https://www.doi.org/10.31178/AUBD/2024.17
Rezumat: În litigiile care opun un
profesionist, în calitate de reclamant, și un consumator, în calitate de pârât,
regulile de competență internațională și teritorială stabilesc, în majoritatea
situațiilor, competența instanțelor de la domiciliul pârâtului. Aceste reguli
sunt de ordine publică, instituind o competență exclusivă, și au drept scop
protecția părții mai slabe din raportul juridic. În cuprinsul prezentului
studiu, vor fi supuse analizei câteva ipoteze în care, deși normele de competență
stabilesc competența instanței de la domiciliul pârâtului - consumator, acesta
este, în fapt, situat la o altă adresă sau este necunoscut. Astfel, problema
stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze cauza se ridică atât
la nivelul litigiilor pur interne, în cazul cărora instanța trebuie să
stabilească dacă poate soluționa litigiul sau dacă trebuie să decline competența
de soluționare a cauzei unei alte instanțe din țară, cât și în cazul litigiilor
cu element de extraneitate, instanța română întrebându-se, în mod legitim, dacă
este competentă internațional și, ulterior acestui moment, care este într-o
astfel de ipoteză competența teritorială și potrivit căror reguli se determină
aceasta.
Cuvinte-cheie: competență teritorială exclusivă, domiciliu necunoscut
al pârâtului, locuință efectivă a pârâtului, Regulamentul nr. 1215/2012, protecția
părții mai slabe, dreptul la apărare
« înapoi