Publicaţii

Rezumat: Articolul își propune să analizeze aplicarea orizontală a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din prisma jurisprudenței recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Egenberger, Bauer, Willmeroth, IR, Cresco). Deși Carta se adresează în principal instituțiilor UE și statelor membre când aplică dreptul unional, anumite dispoziții au fost recunoscute ca având efect direct orizontal în litigii între particulari, în special în materie de nediscriminare și drepturi sociale. Sunt evidențiate riscurile unei interpretări extinse și necesitatea unui cadru restrictiv și prudent, pentru a evita destabilizarea regimului emergent al drepturilor fundamentale. Totodată, lucrarea subliniază rolul esențial al instanțelor naționale, inclusiv din România, în aplicarea și consolidarea protecției drepturilor fundamentale în ordinea juridică a UE. În acest context, analiza propune o reflecție asupra raportului dintre legislația derivată și Cartă, precum și asupra implicațiilor practice pentru judecătorul național privit ca judecător de drept comun în materia drepturilor fundamentale consacrate le nivelul UE.

Cuvinte-cheie: Carta drepturilor fundamentale, efect orizontal, nediscriminare, drepturi sociale, jurisprudență, directive, efect direct, instanțe naționale, stat de drept.