Publicaţii

Rezumat: Actul european privind accesibilitatea (EAA) impune furnizorilor de servicii financiare ca toate contractele destinate consumatorilor să fie redactate într-un limbaj care să nu depășească nivelul B2 al Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi (CECR). Articolul analizează implicațiile juridice, lingvistice și practice ale acestei cerințe, plasând-o în contextul mai larg al mișcării pentru limbaj clar și accesibil. După prezentarea cadrului de reglementare, lucrarea examinează standardul B2 și aplicarea sa la textele juridice, evidențiind atât oportunitățile, cât și provocările pentru instituțiile financiare. Studiile de caz și exemplele de bune practici demonstrează strategii eficiente de simplificare a limbajului juridic fără a sacrifica siguranța juridică sau protecția consumatorilor. În încheiere, sunt formulate recomandări pentru redactori, factori de decizie și formatori, menite să sprijine tranziția către contracte financiare mai accesibile și să promoveze incluziunea financiară.

Cuvinte-cheie: Directiva UE privind accesibilitatea, contracte de servicii financiare, limbaj simplu, scriere juridică, protecția consumatorilor.