2016

Corneliu Liviu Popescu, Prof. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din București, Dreptul român între Pactul de la Varșovia și NATO

Rezumat: În perioada 1955-1992, România a fost membră a Organizației Pactului de la Varșovia, iar din 2004 ea este membră a NATO. Din punct de vedere constituțional, Constituțiile comuniste nu conțineau nicio normă expresă referitoare la apartenența României la Organizația Pactului de la Varșovia. În schimb, actele normative revoluționare cu valoare constituțională din decembrie 1989 (provenind, paradoxal, de la o putere revoluționară pretins anti-comunistă) au proclamat apartenența României la Organizația Pactului de la Varșovia. Obligația constituțională a fost suprimată în anul 1991, prin intrarea în vigoare a Constituției democratice post-comuniste, care nu mai avea nicio normă în materie și care a abrogat actele revoluționare cu valoare constituțională. Tot paradoxal, revizuirea Constituției din 2003, introducând expres norme privind aderarea României la NATO, a re-constituționalizat și actele revoluționare cu valoare constituțională, transformând apartenența României la Organizația Pactului de la Varșovia într-un ideal al statului român, deși acesta este membru NATO și deși organizația europeană politico-militară comunistă s-a desființat de mult.

 Cuvinte cheie: Organizația Pactului de la Varșovia. NATO. Constituțiile române. Organizații politice și militare. Calitatea de membru a României.


« înapoi