2016
Corneliu Liviu Popescu, Prof. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din București, Dreptul român între Pactul de la Varșovia și NATO
Rezumat: În perioada 1955-1992, România a fost membră a Organizației Pactului de
la Varșovia, iar din 2004 ea este membră a NATO. Din punct de vedere
constituțional, Constituțiile comuniste nu conțineau nicio normă expresă
referitoare la apartenența României la Organizația Pactului de la Varșovia. În
schimb, actele normative revoluționare cu valoare constituțională din decembrie
1989 (provenind, paradoxal, de la o putere revoluționară pretins
anti-comunistă) au proclamat apartenența României la Organizația Pactului de la
Varșovia. Obligația constituțională a fost suprimată în anul 1991, prin
intrarea în vigoare a Constituției democratice post-comuniste, care nu mai avea
nicio normă în materie și care a abrogat actele revoluționare cu valoare
constituțională. Tot paradoxal, revizuirea Constituției din 2003, introducând
expres norme privind aderarea României la NATO, a re-constituționalizat și
actele revoluționare cu valoare constituțională, transformând apartenența
României la Organizația Pactului de la Varșovia într-un ideal al statului
român, deși acesta este membru NATO și deși organizația europeană
politico-militară comunistă s-a desființat de mult.
Cuvinte cheie: Organizația Pactului de la Varșovia. NATO. Constituțiile române. Organizații politice și militare. Calitatea de membru a României.
« înapoi