Partea a III-a

Elena Simina TĂNĂSESCU, Apărarea Constituţiei între obligaţie prezidenţială şi atribuţie a Curţii Constituţionale
Problema “gardianului Constituţiei” nu este nouă, aşa cum nu este nouă nici polemica dintre Hans Kelsen şi Carl Schmitt. Apărarea Constituţiei şi garantarea supremaţiei sale au devenit tot mai uzuale în statele de drept moderne. Constituţia stabileşte reguli juridice pentru jocul politic, în vreme ce judecătorii constituţionali interpretează aceste limite impuse politicii şi politicienilor, în ciuda posibilelor inter¬ferenţe din partea altor actori în cadrul acestui proces. Ori de câte ori judecătorii verifică decizia normativă a unei autorităţi publice, ei riscă să îşi pună în pericol propria legitimitate pur şi simplu făcând posibilă interpretarea că înlocuiesc auto¬ritatea competentă să ia respectiva decizie. Instanţele judecătoreşti au dezvoltat cel puţin două tehnici de bază pentru a trata astfel de probleme delicate, cum ar fi incompetenţa şi o atitudine de self-restraint. Acest studiu încearcă să stabilească particularităţile modelului urmat de România în această privinţă.
« înapoi