Partea a IV-a

Luis Gutiérrez SANJUÁN, Profesor universitar doctor – Facultatea de Drept, Universitatea Las Palmas Gran Canaria (Spania), Societatea comercială unipersonală - studiu comparat
O veche aspiraţie a comercianţilor individuali a fost de a găsi o formă juridică prin care să se elibereze de responsabilitatea personală pentru datoriile societăţii.

Această aspiraţie a întâlnit consacrarea în Europa mai întâi în Germania, în 1980, într-o lege care permitea crearea acestor societăţi unipersonale cu răspundere limi¬tată, iar după aceea în Decizia Comunitară XII, ce a permis o generalizare în statele membre a acestei forme sui generis, care până atunci provoca nu puţine respingeri şi lipsa de încredere.

Presiunea întreprinderilor mici şi mijlocii a permis crearea societăţii unipersonale, însă această figură juridică s-a dovedit utilă şi pentru marile întreprinderi, când acestea doresc să separe domeniile lor de activitate – cel industrial de cel comercial – ca şi pentru cele multinaţionale, dacă doresc să creeze o firmă proprie şi specifică unei ţări.

Recunoaşterea pe care această formă de societate a primit-o prin Directiva Europeană este importantă, întrucât anterior, în cele mai multe din legislaţiile europene înfiin¬ţarea unei astfel de societăţi nu era posibilă.

De exemplu în Spania, legea societăţilor comerciale prevedea posibilitatea înfiin¬ţării unei societăţi cu răspundere limitată în cazul în care existau cel puţin doi asociaţi si a unei societăţi pe acţiuni atunci când existau cel puţin 3 asociaţi. Se putea ajunge la societate unipersonală doar în situaţia în care asociatii vindeau părţile sociale şi acestea erau reunite în mâna aceleiaşi persoane, deoarece legea nu prevedea obliga¬tivitatea menţinerii unui număr minim de asociaţi pe durata existenţei soicietăţii.

Conform directivei europene există două forme de societate unipersonală: cea originară (infiinţată ca atare) şi cea derivată (când aporturile ajung să fie proprietatea unui asociat unic – persoană fizică sau juridică).

Între cele două forme există diferenţe privind înfiinţarea, publicitatea, modul în care se răspunde limitat şi toate acestea sunt analizate în prezentul studiu printr-o com¬parare a legislaţiei germane cu cea spaniolă şi o examinare a modului în care cele două legislaţii reflectă dispoziţiile din directiva europeană.
« înapoi