2016
Paul Ioan CHIȘ, Drd., confirmarea măsurii arestării preventive. Procedura-remediu. Competența. Soluții
Rezumat: Potrivit primei
teze a art. 5 § 3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților fundamentale, [o]rice persoană arestată sau deținută în condițiile
prevăzute de § 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea
unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea
atribuțiilor judiciare, care se va pronunța asupra existenței motivelor care
justifică privarea de libertate, iar, în lipsa acestora, va ordona punerea în
libertate.
Noul Cod de procedură penală, prin dispozițiile art. 231, asigură cadrul
în care o persoană arestată în lipsă este condusă, în cel mult 24 de ore, la
judecătorul care a luat măsura și care, evaluând declarația acesteia în
contextul probelor administrate și al motivelor avute în vedere la luarea
măsurii, va dispune confirmarea arestării preventive, sau, atunci când măsura a
fost luată cu încălcarea legii sau nu se impune, va dispune revocarea sau, după
caz, înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară.
Prezentul studiu își propune să puncteze care este domeniul de
aplicabilitate a acestei instituții de drept procesual penal, natura juridică a
termenului de 24 de ore, cărui judecător îi revine competența de a analiza
declarația acuzatului și, în fine, care sunt soluțiile pe care le poate
pronunța. Nu vor lipsi nici semnalarea imperfecțiunilor textului și propunerile
de lege ferenda.
Cuvinte cheie: arestarea preventivă, confirmarea măsurii preventive, încetarea de drept a măsurii, audierea persoanei arestate
« înapoi