2016

Paul Ioan CHIȘ, Drd., confirmarea măsurii arestării preventive. Procedura-remediu. Competența. Soluții

Rezumat: Potrivit primei teze a art. 5 § 3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, [o]rice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de § 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare, care se va pronunța asupra existenței motivelor care justifică privarea de libertate, iar, în lipsa acestora, va ordona punerea în libertate. 

Noul Cod de procedură penală, prin dispozițiile art. 231, asigură cadrul în care o persoană arestată în lipsă este condusă, în cel mult 24 de ore, la judecătorul care a luat măsura și care, evaluând declarația acesteia în contextul probelor administrate și al motivelor avute în vedere la luarea măsurii, va dispune confirmarea arestării preventive, sau, atunci când măsura a fost luată cu încălcarea legii sau nu se impune, va dispune revocarea sau, după caz, înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară.

Prezentul studiu își propune să puncteze care este domeniul de aplicabilitate a acestei instituții de drept procesual penal, natura juridică a termenului de 24 de ore, cărui judecător îi revine competența de a analiza declarația acuzatului și, în fine, care sunt soluțiile pe care le poate pronunța. Nu vor lipsi nici semnalarea imperfecțiunilor textului și propunerile de lege ferenda.          

Cuvinte cheie: arestarea preventivă, confirmarea măsurii preventive, încetarea de drept a măsurii, audierea persoanei arestate


« înapoi