Supliment

Dragoş PÂRGARU, Bancruta simplă şi bancruta frauduloasă în noul Cod penal
Până la intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, infracţiunile de bancrută simplă şi bancrută frauduloasă erau prevăzute, până la data de 25.10.2013, în cuprinsul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, la art. 143. Ulterior, din 25.10.2013 până la 01.11.2013 aceleaşi infracţiuni s-au regăsit în cuprinsul controversatei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (aşa-numitul Cod al insolvenţei), la art. 337. Având în vedere că această Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului a fost declarată neconstituţională, bancruta simplă şi bancruta frauduloasă au „revenit” în Legea nr. 85/2006. Astfel, în decursul a mai puţin de 5 luni, aceste incriminări au tranzitat 3 acte normative.

O primă întrebare ce se ridică este dacă, în cele din urmă, şi-au găsit locul „natural” în cadrul părţii speciale a Codului Penal. În al doilea rând, în ciuda lipsei unor modificări de esenţă ale conţinutului constitutiv, în ce priveşte cele două infracţiuni, totuşi, vom analiza câteva dintre aspectele definitorii ale bancrutei simple şi ale bancrutei frauduloase, subliniind elementele constitutive care au născut de-a lungul timpului cele mai mari controverse. Nu în ultimul rând, vom aborda relaţia existentă între infracţiunile de bancrută simplă şi bancrută frauduloasă, pe de-o parte, şi alte infracţiuni prevăzute în Noul Cod Penal, pe de altă parte. Luând în considerare complexitatea, în special, a bancrutei frauduloase, se pot naşte discuţii în legătură cu măsura în care această infracţiune va intra în concurs cu alte infracţiuni din Noul Cod Penal, sau, dimpotrivă, va absorbi acele infracţiuni.
    
Cuvinte cheie: bancrută simplă, bancrută frauduloasă, stare de insolvenţă, concurs de infracţiuni.

« înapoi