Părţile III - IV

Gheorghe PIPEREA, Conferenţiar universitar doctor, Pentru o nouă formulă legală a întreprinderii
Întreprinderea este o activitate organizată de o persoană (întreprinzător) pe risc economic propriu, în scopul obţinerii de profit.

Întreprinderea este un organism economic structurat de întreprinzător pe riscul său, risc ce constă în combinarea celor 3 factori: capital, mijloace financiare şi muncă, de care întreprinzătorul dispune sau pe care şi le procură de la alţii.

Actele şi faptele juridice săvârşite de întreprinzător în exerciţiul întreprinderii sale dau împreună caracter de fapt de comerţ întreprinderii.

În dreptul modern se pune accentul pe caracterul economic, lucrativ al unei întreprinderi, şi nu neapărat pe caracterul comercial al acesteia. Întreprinderea este definită prin riscul economic pe care şi-l asumă întreprinzătorul atunci când îşi organizează o activitate în ideea obţinerii de profit. În prezenţa acestui risc asumat, distincţia dintre întreprinderea comercială şi cea civilă, ca formă de organizare a unei întreprinderi, nu mai prezintă relevanţă.

În legislaţia noastră se face deseori referire la întreprindere ca subiect de drept. Conceptul, greşit, de altfel, îşi are fundamentele în vechea legislaţie comunistă a contractelor economice şi în tendinţele greşite ale legislaţiei franceze actuale de a personifica întreprinderea.

Întreprinderea nu este un subiect de drept, ci o activitate a unui subiect de drept. În funcţie de titularul său, întreprinderea poate fi societară, individuală sau familială şi întreprindere publică.
« înapoi